Articole scrise de: Viorel Moțoc

Opt povestiri. Melanj între Arsenie Boca, Becali, o copilărie în mănăstire și Sfîntul Gheorghe “decapitat” din zona Sfîntul Gheorghe din București. Reporter: Ce-ar mai fi de povestit? Ana Maria Caia: M-am speriat așa tare de întrebarea asta, că am dat un Google să văd ce-au spus alții despre asta. N-am găsit nici un rezultat relevant, așa că m-am gîndit pe bune ce mai e de povestit pe lumea asta și mă tem că răspunsul e că toți cei care povestim […]

Gravitație în versuri. Și noțiunea de neînvelire funcționează! Reporter: Care-s nevrozele care fac poezia astăzi? Svetlana Cârstean: La vremurile noi, nevrozele noi, fără ca cele vechi să dispară de tot. Ratele, frigiderele, termopanele, lamele – alea care taie, alarmele incontinente ale mașinilor, prea mult minimalism, prea puțin mizerabilism, sînge albastru și roșu în cantități disproporționate, granițele, traducerile și Europa, dacă ne vrea, dacă o vrem, postapocalipsa și în general tot ce e post(factum), culorile pastilelor și democratizarea nevrozei, care ar […]

George a tradus Paul Celan, „mon vieux cœur de communiste”. Reporter: Nazism, comunism, sinucidere. Cum definești Celanul acestor condiții extreme? George State: În pofida evidenței că referințele istorice și biografice sînt importante și adesea decisive în ceea ce privește înțelegerea liricii lui Paul Celan, invocarea frecventă a ultimului dintre cei trei termeni aleși de dvs., sinuciderea, nu face decît să certifice eșecul comprehensiunii textelor. Prin urmare, mă voi raporta doar la primele două „condiții extreme”. S-a afirmat deja cu îndreptățire […]

Versurile și povestea lui Ezra Pound, în traducerea poetului și profesorului Radu Vancu. Reporter: Ce-i cu Ezra? Radu Vancu: Ce să fie, vechea poveste dintotdeauna: un poet vrea să reinventeze paradisul și ajunge, făcînd asta, în infern. Și nu fac deloc metafore sau blurburi de Hollywood – el chiar voia să repună în drepturi paradisul, spune asta frecvent, și în poeme, și în eseuri; problema lui era că voia să fie un poet al paradisului într-o lume fascinată de infernal, […]

Cine mai are știință de Descartes poate acum să-l savureze. Corespondența lui René în traducerea lui Vlad. Rațiune? Pasiune! Reporter: Tu și Descartes. De ce? Vlad Alexandrescu: Pentru că, într-un moment de criză existențială, am primit de la părinții mei, sub bradul de Crăciun, operele complete ale lui Descartes în monumentala ediție a lui Ch. Adam și Paul Tannery. Atunci n-am crezut, dar asta mi-a schimbat cariera științifică. Rep.: Ce e bun din Descartes chiar și pentru puștanii Internetului de […]

Presa e o stafie care ne bîntuie și citează modele de comportament. Exagerez, dar nu-i departe de adevărul cercetării lui Vlad Niculae și Justine Zhang, Caroline Suen, Jure Leskovec și Cristian Danescu-Niculescu-Mizil, cu toții matematicieni și profesori universitari. Reporter: Media de-formează. Asta e subiectivitatea, nu? Vlad Niculae: Presa poate prezenta o persoană în mod complet diferit, în funcție de ce fragmente dintr-un discurs preia. Am arătat că felul cum presa alege citatele din discursurile președintelui Obama nu este bazat doar […]

E de citit și de gîndit. Cartea Sectanții. Reporter: Sectanții. Cînd începe iluzia pentru ei? Vasile Ernu: Sectanții, nume dat de majoritari grupurilor minoritare și radicale religioase, sînt comunități extraordinar de interesante. Lumea văzută prin ochii lor arată foarte diferit de cea văzută prin ochii majoritarilor. Tehnicile lor de organizare și formele lor de rezistență sînt foarte eficente. Ei vor să se salveze și sînt mereu în conflict cu statul, Biserica majoritară și lumea laică, cultura hegemonică, cum zicem noi […]

ICR-ul, Boroianu și Breban, Nichita de Iași. Viziunea scriitorului. Reporter: Cartea ta cu sinucigași și ICR-ul de astăzi. Circul avea o limită, ICR-ul are? Lucian Dan Teodorovici: La mine-n roman un tip stă năuc pe un pervaz și așteaptă să-i vină cheful de sinucidere. La ICR-ul înnoit, văd că pe pervaz s-a scos un ghiveci vechi, dintr-ăla cum aveau doamnele îndrăgostite de grădină care se mutaseră în blocuri comuniste. Și ghiveciul ăsta stă să cadă-n capul culturii române. Dacă ar […]

Un nou turneu Tomescu-Stradivarius. Ia vezi, trece prin orașul tău împreună cu prietenii lui, Kunz și Enescu? Reporter: Ataci Enescu. Ce e patriotismul? Alexandru Tomescu: Îmi place să-l atac pe Enescu cu arcușul în mîna dreaptă și cu vioara în cea stîngă. Am tot așteptat mai bine de zece turnee momentul propice pentru un astfel de atac muzical – nu doar eu, ci și urechile ascultătorilor trebuie să fie în gardă. Integrala Enescu pe care o voi prezenta în Turneul […]

O nouă carte de Ion Vianu: Frumusețea va mîntui lumea. Hashtag-uri: Dumnezeu, Ateism, Omul plat, Boală, Ideologie, Români, Umilire, Fantezie, Trufie. Reporter: Dați-mi trei diagnostice ale acestei lumi noi. Ion Vianu: Viciile nu ne sînt de ieri, de azi. FANARIOȚII ne-au fost profesori de corupție. COMUNIȘTII ne-au obișnuit cu „una spui, alta faci”. NEOLIBERALII NOȘTRI au combinat cele două achiziții și au adăugat o doză de individualism original: totul pentru sine, apucă ce poți, repede și fără să te gîndești […]

Producător al festivalului Cinepolitica. În festival, filme despre Hitler, Mafie, Fidel din Peru, antropologi și cadavre neidentificate, Ucraina, Auschwitz. Reporter: La ce bun filmul politic? Marius Copel: Probabil că, într-o lume suprasaturată de mass-media și de rețele globale de informații care au ca temă dominantă politica, arta apare ca o gură de aer proaspăt. E o structură non-invazivă, care nu te agresează constant și care te face să-ți folosești propria minte. Iar atunci cînd arta, respectiv filmul, are subiect politic […]

Locuiesc în sectorul 3. Și l-am găsit pe istoricul sectorului 3 din București, adică zona cuprinsă între Centrul Vechi și Autostrada Soarelui. Reporter: Ce detaliu semnificativ credeți că poate defini sectorul 3? Cezar Petre Buiumaci: Înglobarea unor zone profund diferite, așa cum este cel mai vechi cartier bucureștean și marele ansamblu Balta Albă – Titan. Rep.: Ce secrete are? Care-i cea mai urîtă zonă? C.P.B.: Nu are secrete, ci istorii uitate, așa cum este faptul că a înglobat mai multe […]

branea.ro + eatmybalkans.blogspot.com+nextfilmfestival.ro + facebook.com/omulan. Cea mai bună minte a momentului în animație. Reporter: Omulețul NexT Festival. Ce are el în cap? Matei Branea: La început a fost Bucureștiul (ediția #1), apoi a venit Autorul (ediția #2). Urmează cîinele vagabond (ediția #3) – mascota neoficială a Capitalei –, iar apoi apare Ea, partenera, coechipiera, iubirea, frumusețea și poezia însoțită de o altă prezență citadină ubicuă, vrăbiuța (ediția #4). Ultima emblemă apare în ediția a 5-a, o fosilă vie acum, mult […]

Uitarea, în viața de altădată. Fotograful Curții Regale, Polirom – vintage, cum e plăcut astăzi. Reporter: Fotograful. De atunci pînă azi? Simona Antonescu: Fotografii cu pretenții ai Bucureștilor proveneau odinioară din pictori. Ca și personajul cărții Fotograful Curții Regale, ei se considerau în primul rînd oameni de artă. Noua îndeletnicire, fotografia, aducea mai aproape de oamenii de rînd portretul, atît de dorit pentru că însemna o bucățică de nemurire. Fotografia venea ca un fel de demitizare a portretului pictat, care […]

Andrei Găitănaru se definește mereu prin două cuvinte: teologie și comunicare. De vorbă cu Dumnezeu, în alertă spre a le vorbi oamenilor pe limba lor. Reporter: Care ar fi întrebările pe care creștinul ar trebui să și le pună de Paște, dar la care să nu aștepte răspuns? Andrei Găitănaru: Cred că doar întrebările pe care trebuie să și le pună cineva pot primi un răspuns. Orice întrebare se adresează unui necunoscut, acesta este chemat să ne spună ceva care […]

A trecut pe ficțiune. Acum, Manuscrisul fanariot, la Editura Polirom. Reporter: Care-s simbolurile lumii de astăzi? Doina Ruști: Mall-urile, Smartphone-urile, vampirii, FB-ul. De ce trebuie să aibă vreo semnificație? Au apărut deja ochelarii deștepți, prin care putem să citim în esența lucrurilor: întorci ochii spre statuia lui Mihai Bravu și imediat îți intră în creier ce-a mîncat la ultimul lui prînz sau din ce material era făcută lenjeria amantei sale. Rep.: De ce ficțiunea? De unde vine în mintea lui […]

Nevoia de miracol, Editura Polirom. Multipremiată. Pelerinajele românilor și-o cercetare a lor cum aveam nevoie: cu minte limpede de sociolog. Reporter: Nevoia de miracol este un semn de înapoiere? M.B.: Depinde de cum privești, de tabăra în care te afli, în ce moment al vieții. Știți cum se spune, în avion sîntem cu toții credincioși, la aterizare redevenim atei – iar ultimul crash din Alpi confirmă tragic această afirmație. Cînd ești tînăr, cu o sănătate bună, fericit și te mai […]

Scriitor. Coscenarist la Aferim!. Reporter: Sclavul Carfin scopit atunci. În film, nevinovăție. Astăzi, am rămas c-o țigănie? Florin Lăzărescu: Așa avem noi, românii, talentul să ne dăm cu tesla-n nevinovăție, să eliminăm ce-i bun din ecuație, apoi să ne plîngem de răul pe care-l trăim. Rep.: De ce rămînem în țigănia românului cu romul? F.L.: Sînt măgulit, dar mă pui în încurcătură: mă întrebi lucruri la care ar trebui să răspundă un filosof. Iar eu îs doar un povestaș. Sîntem […]

Poezie despre Bosnia. Bosnia. Partaj, editura Cartea Românească. Reporter: De ce tu și Bosnia? Miruna Vlada: Am ajuns prima dată în Bosnia în 2008, am organizat un eveniment acolo și am stat două săptămîni. A fost mai întîi impactul vizual al orașului Sarajevo din clipa cînd am coborît în gara centrală (am călătorit prima dată cu trenul București-Sarajevo, a fost o epopee întreagă, 36 de ore și mii de povești). Apoi am început să citesc despre Bosnia, mai ales despre […]

Împreună cu Andrei am descoperit viețașii de pe Rahova. Eu mi-am scris cartea. El și-a făcut filmul. Condamnații pe viață au dreptul să solicite eliberarea. După douăzeci de ani de la condamnare. Gavril Hrib asta a făcut, iar Schwartz l-a filmat în parcursul său de om liber. Filmul Outside a rulat săptămîna trecută în cadrul One World România. Reporter: Cum ți-a trecut prin cap să-l verifici? Andrei Schwartz: Tragediei i-au supraviețuit doi oameni. Gavril Hrib, condamnatul, cel care acum este […]