Articole scrise de: Grig Bute

Heinrich Harrer, Șapte an în Tibet, trad. Sanda Munteanu, Ed. Polirom, 2013.  De obicei, mai întîi citesc cartea și apoi văd filmul. De data asta a fost invers. Am vrut să citesc Șapte ani în Tibet fiindcă văzusem filmul cu Brad Pitt și-mi închipuisem că, după bunul lor obicei, scenariștii de la Hollywood mai puseseră de la ei, ca să facă aventurile austriacului Harrer mai apelpisite. Uite că, măcar o dată, n-a fost așa. La aventuri și nu numai, cartea […]

Ca să nu mai iasă scandal cu „Steaua României”, regulamentul acestui ordin ar trebui modificat și augmentat cu trei noi ranguri. Născut la 1864, pe vremea cînd Țările Române experimentau fără convingere democrația, Ordinul cu acest nume a dispărut odată cu Vodă Cuza, înainte de a fi intrat în legalitate. Totuși, ca să nu plece de pe tron fără a fi apucat să decoreze pe nimeni, Cuza a împărțit vreo cîteva medalii prietenilor, pe sub mînă. Celelalte au rămas în […]

Mult și cu patimă a urît-o Regina Maria pe amanta fiului ei Carol! Atît de mult încît nici numele nu i-l scria în jurnal*. O numea, indispusă, „femeia aceea” sau „roșcata”, cînd o scandalizau veștile oricum proaste pe care le primea din străinătate despre renegatul principe. Iar gîndul că, din cauza Elenei Lupescu, Carol renunțase și la familie, și la la moștenirea tronului o scotea din fire ori de cîte ori îi venea în minte. Regina o socotea pe Elena […]

Cînd Marin preda a publicat Delirul, niște critici sovietici s-au repezit, la ordin, asupra romancierului, că l-a luat în ochi de bine pe Ion Antonescu, și l-au înfierat pentru păcatul capital al revizionismului. La București, agitație mare – l-au atacat rușii pe preda! cine ar fi vrut să le răspundă nu era pe placul partidului. era nevoie de un critic literar serios și principial, care să coopereze cu istorici la fel de principiali, adică dintre cei pe care-i avea partidul […]

Intelectualul român cu simpatii monarhiste, a cărui conștiință tresare din te miri ce și care se delimitează cu emfază de cîte o găinărie a politicienilor, a tăcut liniștit zilele astea, cînd „regalitatea“ țigănească a dat pe dinafară. Asta în timp ce politicieni de toate culorile i-au recunoscut, implicit sau explicit, calitatea de rege al romilor unui bulibașă răposat din Sibiu. Și în vreme ce televiziunile de la noi au tot transmis în direct de la „curtea regală“ de pe o […]

Prezidenţiabilul, ca şi soldatul, n-are viaţă personală! Dacă nu l-a citit sau nu l-a înţeles pe Nichita Stănescu, care scria asta despre poeţi, Crin Antonescu ar fi trebuit să priceapă atîta lucru cînd a făcut pe suplinitorul la Cotroceni. În vara asta Antonescu s-a dat dispărut, ca la alba-neagra, lăsîndu-l pe Băsescu să joace nestingherit bidineaua şi geamparalele pe unde l-a dus elicopterul, iar cînd, în sfîrşit, s-a întors de pe unde a fost, prezidenţiabilul s-a supărat pe presă că […]

Poetul Petre Stoica era monarhist. Dar nu dintre cei care-și piteau convingerile, dezvăluindu-le numai de față cu cei apropiați. Purta pe stradă la rever coroana, insigna regaliștilor, iar la demonstrațiile din anii ’90 se ducea în grupul monarhiștilor, cîți erau. Îl recunoșteai de departe. Avea părul alb și o barbă deasă îi ascundea obrajii pînă aproape de pomeți. Era un răzvrătit zîmbitor. Nu credea că va apuca ziua cînd România va redeveni regat, dar era convins că asta se va […]

De ce nu și-o fi văzînd Mihai Răzvan Ungureanu de treburile lui de istoric, în loc să umble cu pantahuza prin țară ca politician al nimănui? I s-au dat toate șansele posibile pentru o agoniseală politică.  A fost uns ministru de Externe și demis de Tăriceanu fiindcă juca la două capete. Băsescu i-a răsplătit trădarea punîndu-l șef la SIE, apoi i-a dat guvernarea României pe mînă și și-a pus trupeții să-i facă partid. A pozat apoi în marea speranță a […]

La cîte o bălăcăreală de politică internaţională, în ţările normale la cap, ministrul de Externe se răţoieşte la adversari, iar preşedintele îi ia mai cu binişorul. În asemenea situaţii, vezi cearta britanicilor cu spaniolii, rolurile şi accentele sînt atent distribuite. La noi a fost invers, fiindcă Preşedinţia şi externele nu se conversează sau, dacă o fac, vorbesc pe limbi diferite.  Corlăţean a făcut balet diplomatic, arătîndu-le fustiţa ungurilor care au lăsat Budapesta, ca să-şi facă în Ardeal campanie electorală. Băsescu […]

Prea multe lovituri de teatru în acest roman ambițios*, care vrea să fie și o frescă a Spaniei din perioada lui Franco și mai dincoace, și povestea unor amoruri care se termină prost, și istoria picarescă a unor intelectuali spanioli sau hispaniști, trecuți prin multe. Totul începe de la o profesoară universitară din Madrid pe care o părăsește soțul pentru o tipă mai tînără. Ca să uite că a fost abandonată de ticălos, Blanca se duce la o bursă la […]

Se bucura, ca tot scriitorul, și Nichita Stănescu dacă lua vreun premiu. Dar nu trăgea sfori ca să se vadă premiat și aducea vorba doar în bășcălie despre premiile lui. Le păstra într-o servietă diplomat, mai mult din instinct de colecționar, decît din vanitate. Ștefan Agopian povestea că, atunci cînd era cu chef, poetul se dezbrăca în chiloți și-și agăța premiile de ei, ca să se vadă că n-avea nimic de ascuns. Circulă legenda că, după ce a fost propus […]

Văzînd cum bate vîntul sondajelor, Traian Băsescu a elaborat, la mare, un Top 1 al șefilor români de stat ever. Preferatul lui în acest clasament cu un singur loc – Regele Ferdinand. Tot la mare, președintele a făcut și un top al Constituțiilor – cîștigătoarea, a anunțat Băsescu, e Constituția din 1923. Adică și la acest capitol tot monarhia salvează România, dă de înțeles cel care mai acum doi ani era de părere că Regele Mihai a fost slugă la […]

Victor Ponta a ajuns să se autociteze – a zis-o de vreo patru ori pe aia că el e cu pîinea şi Băsescu e cu circul. Dar cu taxele cum e, domnu Ponta? De acciza la alcool nu mă leg – măcar că o să crească numărul evazioniştilor şi, de pe urma băuturilor falsificate, va creşte arţagul românilor cu bani puţini şi numărul zilelor de spitalizare. Dar dacă le mai pui un impozit mascat ălora care au cîte un apartament […]

Îi luase partidul dreptul la semnătură lui Vadim Tudor după ce se plînsese sus de tot șef-rabinul Moses Rosen că-l atacase CVT-ul într-un volum de poezii. Umbla Vadim prin redacții ca milogul cu pantahuza și se căina. Că el, ca Eminescu, scrisese o poezie cu cîrlig liric și rabinul o luase drept atac la persoană. La ce mai era cenzura în țara asta, dacă nu te puteai bizui pe ea la o adică? Dacă-i transmitea cenzura: Vadim, nu-ți publicăm poezia […]

Poți să treci de o sută de ori pe lîngă el și tot nu-l ții minte. Dacă-l auzi vorbind, ți se pare că a învățat românește la fără frecvență. Și totuși a ajuns numărul 1 în Mișcarea Populară, partidul inventat la nesomn de Traian Băsescu. Ce calități ascunse are Eugen Tomac, basarabean născut în Ucraina, de l-a făcut Băsescu staroste de partid? Îi face conștiincios temenele Elenei Băsescu. Dar nu e Tomac singurul pedelist trecut la Mișcarea Populară care simulează […]

E prima oară în istoria republicană a României cînd preşedintele ţării se duce să viziteze un şantier unde nu se lucrează. În ce scop? Doar ca să-i mai dea un ghiont lui Ponta, arătînd cu degetul un exemplu de proastă guvernare? Dar dacă o mai fi ceva? Nu l-am mai văzut pe Traian Băsescu vizitînd autostrăzi abandonate de constructori. Iar cînd abandonul e urmarea falimentului constructorului, nu prea înţeleg în ce ar consta neputinţa guvernului, dar probabil că din elicopter […]

N-aș fi crezut pentru nimic în lume că Umberto Eco se va apuca să mai umble la Numele trandafirului*. Sînt cărți – puține, e drept – care par scrise o dată pentru totdeauna. Iar primul roman al lui Eco face parte din această categorie, chiar dacă autorul s-a hotărît să-l revizuiască, după 30 de ani. La sugestia editorului său din America, Eco a mai scurtat citatele în limba latină și, dacă tot tot s-a apucat de treaba asta, a mai […]

Într-o vreme, premiile Uniunii Scriitorilor se dădeau numai de amorul artei. Adică laureații primeau o diplomă și atît. Dar și pentru diplomele astea competiția era teribilă. Cine făcea parte din juriu se trezea că-i sună telefonul tot timpul. Îl căutau prietenii care aveau cărți în concurs, să-l întrebe ce mai face, îl sunau și autorii pe care nu-i cunoștea să-i spună cît îl prețuiesc. Asta-i stingherea pe unii, altora le  făcea plăcere. La Fănuș Neagu se ajungea mai greu. Autorii […]

Pînă nu demult, Sebastian Lăzăroiu, consilier prezidențial, posta pe Facebook tot soiul de aiureli pe care le prezenta drept prognoze politice. Asta cînd nu-și plîngea singur de milă că a suferit la dentist. Personajul părea teleghidat de supărările celui pe care ar trebui să-l consilieze. Cînd se lupta Traian Băsescu din garaj cu nu știu ce televiziune, consilierul lui îi ținea isonul prin studiouri, tremurînd că nu i se mai întoarce șeful la Cotroceni și rămîn pe drumuri și el, […]

Mă mir că doar 27% dintre români ar vrea să devenim monarhie, după cum zice un sondaj comandat de ziarul Adevărul. Nu mă mir însă deloc că doar 41% dintre alegători mai sînt republicani convinşi. În ritmul de pînă acum, s-ar zice, la prima vedere, că prin 2030 majoritatea concetăţenilor noştri vor ajunge la concluzia că monarhia salvează România. Dacă însă din 2014 vom avea o nouă experienţă prezidenţială deocheată, s-ar putea ca preferinţele alegătorilor să încline mult mai repede […]