Articole scrise de: Grig Bute

Ion Barbu nu mai putea după Craii de Curtea-Veche. știa multe pagini pe de rost din romanul lui Mateiu Caragiale și împreună cu alți cîțiva întemeiase un club al mateinilor. Printre acești aleși era și Tașcu Gheorghiu. Vorbeau ei despre secretele romanului și despre personajele lui Mateiu, dar marea probă, pentru a fi admis în acest club select, era să știi cît mai multe pagini pe dinafară din Craii. Erau admiși în această confrerie și cei care aveau ce povesti […]

La Cafeneaua lui critică, Ion Bogdan Lefter nu amestecă arta cu politica, de cînd a început să țină această cafenea, cu ani în urmă. Așa că, atunci cînd l-a invitat, joia trecută, pe ministrul Culturii, Daniel Barbu, la o discuție, a anunțat dinainte, ca de obicei, țintarul subiectelor, printre care nu figura Roșia Montană. La întîlnire au apărut și persoane care voiau să discute numai despre Roșia Montană. Cînd gazda cafenelei le-a spus acelor persoane că subiectul nu era în […]

După revoluție, Vasile Băran credea că vine o epurare în presă, ca în tinerețile lui. Dacă a văzut că nu-l epurează nimeni de la România literară, venea pe la redacție, dar fără avînt. Nu-i plăcea atmosfera și n-avea ce să scrie, fiindcă după ce publicase atîția ani articole în care-l pupa în fund pe Ceaușescu ar fi rîs lumea de el dacă ar fi trecut pe invers. Alții trecuseră. Băran, cel puțin, rămăsese consecvent. Acum însă romancierul satului socialist își […]

Mi-a plăcut onestitatea canadiencei care s-a trezit că a luat Nobelul. Nu se aștepta! Mai sînt laureați ai acestui premiu care s-au mirat că l-au luat. Austriaca aceea, Elfriede Jelinek, cea care l-a făcut pe unul dintre jurați să-și dea demisia de rușine că Academia Suedeză a premiat-o. Claude Simon, cel mai prost dintre reprezentanții Noului Roman Francez, sau ecologistul de Le Clézio, și ăla francez. Ar mai fi și alții, de care s-a vorbit doar în anul cînd au […]

Dacă-ți place proza satirică, trebuie să-l citești pe Daneliuc. Și dacă nu-ți place politicianul român, dar nu-ți găsești cuvintele ca să-ți exprimi paraponul, e obligatoriu să iei la citit, pe îndelete, micul lui roman, Ca un grătar de mici*. Nu-i mare scofală să ai o părere proastă despre politicieni; mai greu e să-i faci din vorbe, fără să cazi în vulgaritate și mai ales fără să repeți ceea ce au spus alții înaintea ta despre ei. Sau ce-și spun ei […]

Pe vremuri, revista Contemporanul mai scotea la sfîrșit de an cîte un almanah. Revista se vindea prost. cu almanahul își mai acoperea din pierderi. Almanahurile astea aveau însă un anumit tipic. Începeau cu poza lui Ceaușescu. Trebuia să urmeze o poezie care să-l laude, un editorial care să-l proslăvească și încă un text cu marile înfăptuiri ale anului, în care era vorba tot despre Ceaușescu. Într-un an, Laurențiu Ulici spune că face el almanahul. Şefii redacției au crezut că-și bate […]

Cîte discuții și ce de pronosticuri se făceau înainte, cînd se apropiau alegerile la Uniunea Scriitorilor! Cine cîștigă la filiale și care dintre candidații la președinția USR are mai multe șanse! Se făceau pariuri, apăreau articole de susținere. Alegerile astea erau un eveniment pe care-l comentau și nescriitorii, nu numai membrii breslei. Acum, primii care tac sînt scriitorii, după ce-au văzut că sub conducerea actualului președinte, Nicolae Manolescu, a fost schimbat statutul, pentru a-i putea îngădui lui Nicolae Manolescu să […]

Auzisem despre canadianca Alice Munro, ca despre o foarte bună autoare de proză scurtă. Canadienii o compară mîndri cu Cehov pe această doamnă născută în 1931, care în 2009 a luat Man Booker Prize. În România a apărut o singură culegere de povestiri de-ale ei, la Editura Litera. La bursa pariurilor din ultimele zile figura în calitate de candidata cea mai valoroasă din partea Canadei. Cum n-am citit nici o povestire de Alice Munro, nu pot spune nici că-mi place, […]

Cînd se ducea Corneliu Leu la Medgidia. notabilitățile îl întîmpinau ca pe Balzac. Primarul, unul Elisei, îl plimba prin oraș să-i arate ce se mai făcuse prin urbe, iar romancierul, fiu al orașului, dădea din cap și-l firitisea. Elisei nu se omora cu cititul, el era mai mult cu fotbalul. Şi ca să arate că Medgidia putea avea o arenă mai ceva decît Constanța, dă ordin să se facă un stadion în care ar fi încăput toată populația orașului. Se […]

În editorialul din România literară nr. 37, directorul revistei, Nicolae Manolescu, scrie despre Paul Georgescu ca despre un scriitor uitat. „În martie, ar fi împlinit 90 de ani. L-am cunoscut destul de bine în ultimele două decenii ale vieții lui, deși, cînd a murit, în 1991, pierdusem legătura cu el, nu mai știu exact de ce, poate pentru că îmi era teamă de felul cum vedea el revoluția din 1989, atașat ideologic și existențial, cum era, de aceea din 1944.” […]

Deşi cînd zice „politicienii”, dispreţuitor pînă la scîrbă, Traian Băsescu încearcă să pară altceva decît ei, e şi el tot un răzgîndac, ba chiar în mai mare măsură decît alţii. Primii care nu-l mai cred, ştiindu-i obiceiul, sînt chiar băsiştii, care s-au învăţat să nu mai jure pe ultima lui declaraţie, făcută cu toată convingerea, ca să nu trebuiască s-o întoarcă şi ei la următoarea lui declaraţie, cu care se contrazice cu aceeaşi convingere. De duminică încoace Traian Băsescu a […]

Chiar dacă s-a sinucis în 1945 și chiar dacă în ultimul său an de viață devenise, în secret, stalinist, Drieu la Rochelle a rămas pentru francezi un colaboraționist detestat. E îndoielnic că amiciția cu Malraux, care-l admira ca scriitor, l-ar fi scăpat de execuție după război, și asta nu în calitate de țap ispășitor, deși în timpul ocupației a profitat de poziția lui oficială pentru a-și scăpa de Gestapo cîțiva cunoscuți. Acest intelectual sclipitor, dintr-o familie burgheză, combatant în primul […]

Cenzura parcă înnebunise în ultimii ani ai lui Ceaușescu. Se lega de cuvinte nevinovate. Îi bănuia de intenții subversive pe poeții care scriau „frig“ sau „foame“. Moartea era prigonită în mod special fiindcă transmitea mesaje deprimante. Dacă foloseai termeni ca  „demolare“ sau „praf“ puteai fi sigur că acele cuvinte vor fi încercuite, cu indicația să dispară. Nici poemele de dragoste n-aveau o soartă mai bună cînd  exprimau dorințe prea aprinse. Femeile nu mai aveau voie să aibă sîni sau trupul […]

Ministrul Daniel Barbu o fi auzit ce consecințe incestuoase poate avea facerea de bine, aşa încît se ferește de ea din răsputeri. Nu l-am auzit nici măcar să mîrîie că are bugetul costeliv la Cultură. Ultimul ministru al Culturii care a amenințat cu demisia fiindcă primise o felie aproape invizibilă din bugetul statului a fost Ion Caramitru. Primul care a dat ordinul unor comasări pe care nu și le-a permis nici Suzana Gîdea, pe vremea lui Ceaușescu, e liberalul Daniel […]

Tocmai cînd chibiții se gîndeau că lui Reghecamf i-ar sta bine ca antrenor măcar cu jumătate de normă la Națională, Steaua a pățit-o cu 0-3 la Schalke 04. Iar elvețienii, de la care toți ai noștri trăgeau nădejde că ar fi o pîine de mîncat, l-au rușinat pe Mourinho, de bine ce s-a întors portughezul la Chelsea, să facă și să dreagă. Așa că în grupa asta s-ar putea ca balonul să fie mai rotund decît pare, chiar și pentru […]

De la mica greşeală de a nu-i invita la guvern pe reprezentanţii manifestanţilor din piaţă împotriva exploatării de la Roşia Montană, atunci cînd erau vreo mie, Victor Ponta s-a lăsat de două ori păcălit de Traian Băsescu. Mai întîi cînd Băsescu i-a dat de înţeles că ar putea ajunge şi el la DNA, ca Videanu, şi atunci Ponta s-a spălat pe mîini şi a trimis la Parlament proiectul cu Roşia Montană, apoi cînd Băsescu a vrut să se ducă la […]

După istoria cu Meditația Transcendentală, Costache Olăreanu a fost dat afară de la Ministerul Învățămîntului, unde era metodist. Atunci au pățit-o și alți scriitori pe care partidul i-a zburătăcit din ordinul Elenei Ceaușescu, să le treacă aspirațiile dentaliste, cum le zicea unul, Petru Enache, care din cazangiu ajunsese înalt activist la Cultură. Dom’ Costache mi-a povestit după aia cum a luat legătura cu clasa muncitoare. Fusese trimis într-o uzină, necalificat, să dea cu mătura prin hală și să împingă de […]

Cînd a fost instalat Daniel Barbu la Ministerul Culturii, știindu-l cum se oțăra în campanie, mă gîndeam că universitarul liberal și-ar fi putut desfășura mai cu folos arțagul la alt minister. Ajuns ministru, teribilul pamfletar al oralității televizate s-a domolit brusc, ca dovadă că, dacă omul nu sfințește locul, locul poate lua piuitul omului. Începe tărășenia cu Roșia Montană. Ministrul păstrează tăcerea. Se încinge treaba, Daniel Barbu – mut. Dă premierul în dedublare și-o zice pe-aia că una face la […]

Toate rîcile și șobolănelile din fotbalul nostru au ieșit la iveală după ce ne-au bătut turcii. Miron Cozma, fostul antrenor-jucător al mineriadelor, i-a dat lecții de strategie lui Pițurcă. Meme Stoica a anunțat că nu știe cum să-i convingă pe steliști să mai calce pe la Națională, cărora li s-a tăiat, din cauza amenzii cu care s-a ales Iancu după ce a întins-o de la Naționala de tineret. Piți și-a pus și el cenușă în cap, apoi s-a scuturat și […]

Într-o seară, la cîrciuma Uniunii, cea care nu mai e, apare un tip solid, măsliniu la față și cu o voce puternică. Era poetul Grișa Gherghei. Lîngă el, un amic cu care eram și eu prieten. Era iarnă. Mă vede Grișa că beau bere și-mi spune că i se face frig numai cînd mă vede. Berea, îmi zice, se bea vara, pînă la apusul soarelui, după care treci pe vin. Era vreo opt seara și la zece se închidea cîrciuma. […]