Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

În 2004, cînd noua trilogie a lui Lucas lăsa din renumele Star Wars cam ce lăsase Obi-Wan din Anakin după duelul din Revenge of the Sith, spectatorii și-au spus înciudați: “Măcar mai rău nu se poate”. Dar iată că franciza a încăput în ghearele lacome ale șobolanului Disney și corporatiștii ăia au pus remarcabila pozitivitate americană la lucru: “Dacă e vorba de mai prost, noi putem mai bine”. Începutul a fost, ce-i drept, modest. The Force Awakens era doar un […]

(urmare din numărul trecut) …premiile Oscar au fost date pe merit artistic, nu pe obsesii ideologice. Mă rog, aproape. Dar e un început îmbucurător. Green Book avea șarm, avea inteligență sclipitoare, avea joc actoricesc excelent și, cel mai important, avea tupeul să spună o poveste profund umană fără să se împiedice narativ de ideile găunoase ale autoproclamaților activiști de tot felul. Am rîs din toată inima, m-am revoltat puțin și, foarte important, am apreciat și admirat personaje care nu fac […]

…calitatea a triumfat asupra cantității mai glorios ca într-o pictură renascentistă. Detestat de presa obișnuită să-și pună limba în slujba ideologiei care a călcat în political correctness, faultat de rating-ul R, confruntat cu umbra rolului lui Heath Ledger și lansat într-o perioada în care “filme cu și despre supereroi” a devenit imposibil de disociat de conceptul de formă colorată și lipsită de fond, Joker a venit, a fost văzut și a învins. Deși unii ar fi gata să strige “Erezie!” […]

Apărut pe ecrane aproape de ivirea zorilor lui 2018, Jumanji – Welcome To The Jungle se dovedea o surpriză plăcută, cu atît mai mult cu cît era una neașteptată. În loc să se sacrifice prostește pe altarul ideologiei la modă, filmul prefera să fie o aventură cinstită, piperată cu doze decente de absurd și ridicol, ținută pe umerii de Atlas ai lui Bolovan Johnson și ridicată și mai sus de interpretarea pe alocuri excelentă a lui Jack Black. Pe scurt, […]

Martin Scorsese a îmbătrînit, ca noi toți, de altfel. Ochiul i-a rămas în continuare ager, iar cadrul e prins cu măiestrie de mare meșter. Spiritul, însă, i s-a mai îmbunat și peste nervul artistic al trecutului s-a așternut, moale și înăbușitor de dulceagă, indulgența față de sine. The Irishman bate aceiași cîmpi binecunoscuți ai gangsterelii anilor ’60-’70, doar că, de data asta, pumnul nu se mai coboară distrugător, iar bîta, odinioară de baseball, acum pare acoperită cu spumă de protecție. […]

Demult, tare demult, pe vremea cînd cursa de 24 de ore de la Le Mans avea relevanță, notorietate și fani, un Henry Ford, altul decît descălecătorul legendar care a pus imperiul omonim pe picioare și l-a snopit la Posada pe Carol Robert de General Motors, umbla roșu de nervi ca o sfeclă răsfiartă. Aparent, onoarea lui de businessman se cerea reperată urgent, după ce Enzo Ferrari o folosise delicat să se șteargă pe picioare. În loc să apară în fața […]

Cînd un film își pune în piept insigna de „thriller politic“, așteptările publicului educat să guste și altceva decît clovnerii Marvel și siropoșenii de telenovelă cresc precum un cozonac pe supradoză de drojdie. Inteligența plescăie pofticioasă la gîndul că o așteaptă o intrigă complicată, scene dominate de dialog parșiv și poate sclipitor, capcane demne de echivalentul politic al lui Hannibal și, eventual, niște întorsături de situație pregătite minuțios, culminînd, în cazul fericit, cu un final surprinzător prin iscusința manipulării situațiilor […]

Dacă ar fi avut măcar o sclipire de umor, netalentații care au pus umărul și, mult mai probabil, părțile din dos la realizarea Terminatorului de față ar fi deschis filmul cu Arnold spunînd “Here we go again!”, deghizat în roboțelul auriu din Star Wars. Pentru că n-am văzut o reluare mai nerușinată a filmelor originale de la primul voiaj Disney în galaxia aia foarte-foarte îndepărtată. Terminator: Dark Fate e copiat după reușitele din tinerețe ale lui Cameron pînă la ultimul șurubel. […]

Pornit de la premisa că America s-a dus naibii grație unei epidemii de zombială virală, Zombieland întîiul avea șansa să meargă cu tupeu în zone pe care doar seria Fallout le-a explorat în titlurile bune. Colapsul brusc al civilizației dă mînă liberă imaginației scenaristului și povestea se putea duce oriunde și peste tot, de la  principii și sacrificiu pînă la sclavie și canibalism. Și astea ar fi doar cîteva coordonate meschine într-un univers limitat doar de pofta creatoare a vrăjitorului de cuvinte. Dar […]

Să zicem că n-ai citit ori n-ai învățat nimic despre al doilea război mondial, că habar n-ai cine au fost naziștii ori Hitler sau că n-ai auzit în viața ta despre Holocaust. Și-apoi, deodată, cineva îți aruncă pe retină Pianistul sau Lista lui Schindler. Ai putea oare să înțelegi pe deplin realitatea istorică privind doar niște filme artistice? Sigur că nu. Și cam fix ăsta e și pericolul cu Între Chin și Amin, al lui Toma Enache. Căci ai în […]

Dacă filmul insistă să-și spună Mistress of Evil, iar protagonista să poarte o pereche de coarne, concluzia din titlu vine de la sine. Și, să fim sinceri, o Angelina Jolie care plonjează în zbor în timp ce mugește nebunește ca un Stuka sună cît se poate de îmbietor. Profund idiot, firește, dar îmbietor. Continuările au nevoie să-și descleșteze fălcile încrîncenate în rictusuri nervoase. Și, uneori, de o rangă care să le desprindă și bucile una de alta, doar-doar vor pune […]

Dacă, în deceniul trecut, Ang Lee insista să rămînă în istoria filmului cu un fîs despre văcari puși pe amor grecesc, finalul anilor 2010 i-a adus o nouă mantră care să-i alinieze chakrele artistice. Una legată de iubirea de sine, pe care Will Smith trebuie s-o descopere vreme de un film în care se bate cu propria clonă pînă cînd ajung să facă dragoste. Am glumit, Will Smith n-o arde romantic cu sine însuși, deși filmul e, în esența lui, […]

Lăsați orice speranță de film Marvel, voi cei ce intrați aici. Departe de-a fi croit pe dimensiunile de aur ale consumerismului decerebrat, Joker are demența de-a merge într-o direcție personală, profund umană și mult, mult mai interesantă decît au fost vreodată clovnii ăia colorați din turma Disney. Arthur Fleck are o viață infectă: un job de pe urma căruia mănîncă un codru de bătaie, o mamă paradită a cărei grijă trebuie s-o aibă, un apartament janghinos și pentru nostalgicii cei […]

Plictiseala, ultima frontieră. Astea sînt călătoriile lui StarPitt Enterprise. Misiunea lui:  să exploreze noi și stranii moduri de-a moțăi în scaunul de cinema, să caute noi forme de căscat și noi sforăituri, să meargă cu lehamitea acolo unde nimeni n-a mai ajuns vreodată. E drept, criticii s-au dat peste cap să laude filmul drept o simfonie de teme și culori și interpretare și chestii, dar ce știu criticii, de fapt? În mare, lăudătorii de azi sînt tot ăia care desființau […]

Sylvester Stallone este Kevin McAllister, un băiat lăsat singur de guvernul american să se descurce cu niște bandiți care vor să-l jefuiască ziua în amiaza mare. Dar nu le va fi ușor acestor nemernici: înarmat pînă în dinți cu imaginație criminală și dorința fierbinte de a-și apăra proprietatea, Kevin  le va dejuca planurile ticăloșilor cu ajutorul capcanelor sale și al partenerului său credincios, tarantula cu două capete și 24 de brațe care poate rupe un om în două din prima […]

Bazat pe o carte care a înșfăcat Premiul Pulitzer în 2013. Populat de o distribuție de veterani care știu ce fac, dacă nu cumva știu să facă al naibii de bine. Susținut de o echipă de cetățeni care își știu meseria, fie ea regie, cinematografie, coloană sonoră sau făcutul unei cafele decente. Ai zice, pornind de la aceste date, că sigur trebuie să fie ceva de capul unui asemenea film. Și, da, este. Este vai de capul lui. M-am surprins […]

Star Wars, seria nouă și neinteresantă, a ținut morțiș să cîrmească povestea lui “A long time ago…” dinspre mitologie înspre ideologie. Așa cam cum au înțeles să facă filme și capetele pătrate de dinainte de ’89, dovadă că The Last Jedi s-a bucurat de aceeași apreciere pe care o aveau în epocă filmele cu tovarăși agronomi. Acum, franciza considerată mai infailibilă decît Yoda se tîrîie prin subsolul gusturilor: jucăriile nu se vînd nici la discount, parcul de distracții tematic zace […]

London has fallen a fost un paradox la vremea sa: deși plin de explozii, filmul era doar o fîsîială penibilă, al cărei unic scop părea doar acela de a-l face pe precedentul Olympus has fallen să pară digerabil. Acum, după ce a lovit ecranele cu talentul cu care anumite lucruri lovesc ventilatorul, Angel has fallen dovedește că istoria se repetă. Prin comparație, Olympus e în continuare un film nu complet tîmpit. Știu, pare greu de crezut că Gerard Butler, supervedeta […]

Melissa McCarthy insistă să fie un fel de Steven Seagal al lumii actrițelor. Pentru că femeile sînt puternice și independente și trebuie să demonstreze că-și pot duce carierele la același nivel cu porcii de bărbați. Felicitări, fată, ai reușit: tot mapamondul te știe drept o grasă antipatică grav care face filme retardate. Fix ca Steven Seagal. The Kitchen s-ar vrea ironic în stilul ăla hipsteresc și justițiar-social care alungă tot umorul dintr-o construcție lexicală și lasă în urmă doar dezolarea […]

Vă cer o favoare: dacă vă recomandă cineva filmul de azi suspinînd languros: “Este scrisoarea de dragoste a lui Tarantino către lumea filmului”, suspinați la fel de patetic și murmurați: “Aaa, dar mîzgălelile pline de lacrimi și muci sînt feblețea mea!”. E profund ridicol să asociezi romantismul de telenovelă cu băiatul ăla al cărui nerv creativ și memorie de pastișor au dat universului Pulp Fiction și Kill Bill 1. Desigur, e o supradoză de pasiune în proiectul de față, dar, […]

tn
Editoriale
  • O beție cu Marx

    26 mai 2020

    Un fermier german a încercat să se joace de-a Tarkovski cu naivii culegători de sparanghel din Ferentari, refăcînd pe plantația sa scena tulburătoare din filmul Solaris în care cosmonautul pierdut […]

  • Bătrînii noștri mor de tineri

    26 mai 2020

    Nu mai e mult și vom auzi cum a învins Klaus Iohannis epidemia de coronavirus. „Eu, Guvernul, celelalte autorități ne luptăm pentru viețile românilor, ne luptăm ca să scăpăm de […]

  • Conspirația incompetenților

    26 mai 2020

    România funcționează în virtutea inerției. Nu de azi, de ieri, ci aproape dintotdeauna. Mulți dintre concetățenii noștri, cam 2,5 milioane, cred că România e Bucureștiul. Alții cred că România e […]

  • Mozart pe colivă

    19 mai 2020

    Ca oaia bearcă ce-și ține coada iluzorie pe sus, Guvernul României le-a dat austriecilor o lecție de demnitate națională săptămîna trecută, obligîndu-i să trimită un tren special pentru româncelecare-i șterg […]

  • O nouă stafie bîntuie România: propaganda rusă

    19 mai 2020

    Propaganda rusă, poreclită uneori “propaganda pro-rusă”, e o specie eliberată recent pe piață, într-un moment în care anticorupția s-a demonetizat, Ciuma Roșie a trecut în Opoziție, iar pericolul maghiar, folosit […]