Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Nu există un singur minut în care spectatorul să se bucure că privește filmul de azi. Nici măcar unul. Prima jumătate de oră este o odă închinată plictiselii și un imn dedicat lipsei de viziune și de talent. După care situația devine cu adevărat nasoală. Robert Rodriguez nu e regizor. E un copil tălîmb și rău care a rupt toate picioarele unui miriapod și acum se amuză să vadă cum se tîrîie mai departe. Pentru că asta face filmul lui: […]

Atenție, acest film poate cauza hemoragii cerebrale pentru că simți cum neuronii își taie venele în timp ce privești ecranul. Scenariul emană atîta retard încît, după cîteva minute de expunere, oameni normali au început să facă apologia antivaccinărilor. Există cazuri clinice documentate de spectatori care au văzut filmul pînă la final și au ieșit din sală murmurînd fie “He-he!”, fie, în cazurile foarte grave, “Olivia Steer are păreri chiar OK!”. Drunk Parents nu este un film. Este un pariu pierdut […]

“Bazat pe o poveste adevărată” e o minciună la fel de mare ca și “Sînt nevinovat!” zis după gratii sau “Nu mă dezbrac, că sînt virgină!” spus după ce s-a stins lumina într-o cameră de studentă la ASE. În general, povestea e la fel de adevărată ca și pretențiile de “nu spun tîmpenii” ale Oliviei Steer. Filmul promite să-ți desfeți colții într-o felie de viață și, în final, îți servește răbdări prăjite în uleiuri esențiale. Papillon a fost dovedit de […]

E destul de nasol să fii detronată de supușii tăi nesupuși și să-ți termini zilele sub securea unui călău care probabil că și-a cîștigat titlul la concursul Englezii n-au talent. Pe de altă parte, e și mai nasol să vezi filmul de față și să realizezi că, na, a dat tîrlete ăla de trei ori pînă a descăpățînat-o, dar măcar madam regina a scăpat de văzut o asemenea trompetă. Dacă Braveheart reușea, la vremea lui, să unească scoțienii și englezii […]

Dacă un american ar ajunge din greșeală la acest film, în mod sigur ar exploda nervos: “Dogman e cel mai tîmpit supererou pe care l-am văzut vreodată!”. Și ar avea dreptate, în felul lui primitiv. Protagonistul nu e nici pe departe un erou. Filmul însă, păstrînd retorica primitivă, e super. Regizorul Matteo Garrone și-a demonstrat talentul de povestitor cu Gomorrah și, pentru cunoscători, o asemenea precizare ar trebui să fie prea destul. Nu e. Privind retrospectiv, Gomorrah, așa excelent cum […]

Unbreakable mi s-a părut la vremea lui un film cel puțin mediocru, departe de talentul risipit în scenariul și regia lui Al șaselea simț și nu extrem de potrivit pentru Bruce Willis. Rolul invincibilului era creionat destul de fad, la ani-întuneric distanță de chestiile zglobii și golănești din Die Hard. Prin comparație, Split de acum doi părea să fie un semnal clar că Shyamalan s-a lăsat de căutat cai morți pe pereți și s-a apucat de filme inteligente cu actori […]

Astrele nu se aliniaseră rău. După trei sezoane bune de Narcos și unul prost de Narcos: Mexico, analistul avizat putea paria lejer pe spectatori care nu doar că se dedulciseră la povești stupefiante, dar erau deja binișor în sevraj din cauza calității profund superficiale a poveștii mexicane. Tot ce mai avea de făcut moș Eastwood era să apară discret la colț de stradă și să susure ademenitor… mda, stai, că vorbim de moș Eastwood. Singurul mod în care știe să […]

Într-o noapte sufocată de beznă și bătută de furtună, paznicul farului privi în depărtare făcînd abstracție de faptul că nu vedea la doi pași și porni disperat după ajutor. Undeva, pe stînci, aruncată de valuri, zăcea leșinată o femeie. – Salut, femeie, o salută el politicos după ce o smulse valurilor vrăjmașe. Cine ești tu? – Eu sînt Super-Atlanta, regina Atlanților din țara Atlantidei. Dar tu cine ești? – Eu sînt paznicul farului, regele farului din țara farului! – îi […]

Se prea poate ca Moșul lui 2017 să fi colindat beat văzduhurile și din sania lui să fi tot curs cadourile în neștire spre pămînt. Dar, șugubețe cum le stă bine în prag de sărbători, unele au prins aripi, altele au prins chef de vorbă cu norii, altele au rămas în aer să întrebe pe unde s-o ia și, uite-așa, au ajuns la destinație ca surprize plăcute și nicidecum ca daruri. Nu de multe ori, dar cam des, destul cît […]

Robin of Loxley este un nobil tînăr, îndrăgostit, idealist, care pleacă să lupte în Irak, pardon, în cruciadă, pentru că șeriful din Nottingham i-a trimis un ordin de încorporare în armată. Și îl vedem pe Robin cum merge cu arcul încordat, alături de frații lui de arme, toți în tunici de camuflaj, toți cu atitudine de pușcași americani, de te și miri că nici măcar unul nu mestecă gumă. Dar, vai, păgînii le-au întins o cursă și trag în ei […]

Fără personajul imaginat de Stallone acum mai bine de 40 de ani, Creed n-ar fi rezistat nici măcar o rundă de trei secunde în memoria spectatorilor. Rocky pe negru își trage seva din Rocky original cu aceeași disperare cu care trage aer un gras după cîteva minute pe bandă. Exceptînd culoarea, noua serie a preluat totul din seria veche. Așa cam cum ar prelua niște cetățeni distinși din Harlem întreg conținutul unei case fără sistem de supraveghere. Vechiul Rocky dădea […]

În caz că ați trăit recent sub o piatră sau într-o peșteră în care lumina marketingului nu a ajuns: Crimele lui Grindelwald continuă aventurile năstrușnice ale lui Genderfluid, un personaj misterios care nu e nici bărbat, nici femeie, nici interesant. Reținem doar că Genderfluid iubește animalele și are personalitatea unui perete proaspăt vopsit într-un cenușiu foarte incitant. Probabil că, într-o lume mai bună, Genderfluid ar fi ocupat să-l salveze pe Timmy din fîntînă călăre pe grifonul înaripat Lassie. Din păcate, […]

Primele minute din The Ballad of Buster Scruggs sunt poate cele mai reușite desene animate cu oameni în carne și oase. Am văzut episoade din Bugs Bunny cu mai puțină imaginație. Tot ce lipsea din acest segment al filmului era o nicovală care cade din senin și un personaj care depășește marginea prăpastiei, se uită în jos, vede că nu stă pe nimic și apoi lasă gravitația să-și facă efectul asupra lui. Noul film al fraților Coen este o colecție […]

Încep direct cu un mic spoiler. Undeva în prima parte a filmului, Robert The Bruce îl omoară, într-un altar, pe principalul lui rival la tronul Scoției, pe care-l chemase ca să discute. În acel moment, ai senzația nu doar că Robert are tot dreptul să-l înjunghie, ci că oricare dintre noi, în locul lui, ar fi făcut la fel, pentru că altă cale de scăpare pur și simplu nu exista. Din trei vorbe, situația devenise una de care pe care. […]

Se prefigura o seară plictisitoare, unde agonia așteptării era întreruptă de apeluri complet neinteresante. Un drogat speriat că a luat droguri. Un fustangiu ofticat că o curvă i-a furat laptop-ul din BMW. O nebună care insistă că vorbește cu fiică-sa, deși omul de la capătul firului i-a spus clar: “112 Urgențe, Asger Holm la telefon”. Dar poate că nebuna nu e nebună. Poate că e doar speriată. Poate că e doar răpită de un proprietar de cuțit, caz în care […]

Ăsta nu e un film. Ar fi vrut el să fie, dar după ce Brian May și Roger Taylor și-au băgat în el degețelele alea talentate, rezultatul e un exercițiu de PR. Amănunt care tinde să sugereze că degețelele alea talentate erau cele de la picioare. De dragul convenției, însă, să-i spunem film. Un film care, în momentele lui bune, e atît de mediocru încît e de-a dreptul jignitor cînd are pretenția să tragă cu ghearele lui murdare de viața […]

  Mile 22 este genul de film pe care orice posesor de părere ar adora să-l desființeze. Să critice doct și competent scenariul-șablon, ale cărui găuroaie cu aspirații de falii sînt cîrpite cu stîngăcie și dușmănos față de logica la fel de elementară ca și școala care a produs asemenea genii ale scriiturii. Să mîrîie ca un pitbull la o grădiniță ori de cîte ori Mark Wahlberg joacă prost și apoi să se întrebe de ce e răgușit după nici […]

Pe 20 iulie 1969, omenirea urmărea cu răsuflarea tăiată cum Neil Armstrong și Buzz Aldrin făceau primii pași pe Lună. Aproape 50 de ani mai tîrziu, într-o sală de cinema, omenirea urmărea filmul inspirat de eveniment cu răsuflarea normală, eventual sforăind discret cînd suspansul atingea punctul critic. E greu să storci de suspans o poveste pe care toată lumea o știe sau, mai rău, are impresia că o știe pentru că știe finalul. Și finalul mai e și fericit pe […]

E un motiv foarte bun pentru care Tom Hardy s-a instalat confortabil pe aripile celebrității prin roluri care îi acopereau mutra într-un mod corespunzător. Și motivul e că omul poate avea charisma unei pietre ponce cînd își dă cu adevărat interesul. Dacă botnița lui Bane a fost doar un accident fericit dictat de canonul lui Batman, masca de luptător RAF din Dunkirk pare deja reaplicarea unei rețete reușite. În Venom, însă, asemenea restrîngeri rămîn la garderobă, fix lîngă talentul actoricesc […]

Johnny English s-a acoperit întotdeauna de gloria nepieritoare a modestiei. Indiferent de film, umorul din regretabila serie reușește să se mențină eroic la cotele de avarie ale Dunării într-o zi de secetă feroce. Avem glume tîmpite, glume răsuflate, glume fără haz și glume mai chinuite decât bășina aia aparent fără final din Nunta mută. Rowan Atkinson n-a pus nici un dram de efort în crearea personajului și asta se vede lejer. E o clonă acefală de Mr. Bean. Unde ultimul […]

Editoriale
  • Părinteasca dimîndare

    16 iulie 2019

    Simona Halep i-a bulversat pe englezi cînd le-a povestit că România, care-i cea mai mare producătoare de iarbă cu scaieți din Europa, nu are nici un teren de tenis cu […]

  • Alianța morților

    16 iulie 2019

    Al doilea mandat Iohannis își aruncă umbra împietrită peste următorii cinci ani românești. După calcule și arestări, fatalitatea are acum înfățișarea drobului de sare. Se pregătește perpetuarea unui alt președinte […]

  • Iar ne fug investitorii

    16 iulie 2019

    Cică ExxonMobil ar cam vrea să se retragă de pe platoul continental al Mării Negre. Cel puțin așa spun sursele publicației specializate Gas4Media. Publicație care nu uită să ne amintească […]

  • “Cine rîde undeva în lume, rîde de mine!” (Rainer Maria Rilke)

    9 iulie 2019

    Legea recunoștinței, conform căreia copiii care nu le vor cumpăra părinților loviți de Alzheimer înghețată pe băț vor fi deferiți Justiției, mi-a amintit de șocul pe care l-am trăit în […]

  • Isărescu al șaselea, unicul

    9 iulie 2019

    Între comunism și ziua de mîine, istoria a aruncat iarăși o punte de rău augur. Parlamentul României a pus, pentru a șasea oară, un informator al Securității în fruntea Băncii […]