Articole din categoria: Istorie

Ioan Teodor Callimachi a avut o domnie scurtă, dar o viață lungă. Să faci 90 de ani într-o epocă în care virușii creșteau cît caprele, iar singurul medicament cunoscut era […]

Despre Alexandru Scarlat Ghica, domn al Țării Românești între 12 octombrie 1766 și 28 octombrie 1768, nu se știe mai nimic. Omul ăsta e un mister, bazat în principal pe […]

Pînă în ziua în care avea să cadă mort, îndopat cu vin și cu jumări la un ospăț, Constantin Racoviță a mîncat și a băut în fiecare zi ca un […]

Un mai mare zurbagiu ca Matei Ghica nu s-a mai văzut. Fiu al lui Grigore Ghica al II-lea, care a decedat din cauza unei supradoze de opium amestecată cu o […]

În 1718, sub domnia lui Ioan Mavrocordat, Oltenia trece în proprietatea Habsburgilor. Motivul pare să fie pacea de la Passarowitz, dar, în realitate, e vorba despre o imprudență. Austriecii n-au […]

Aspectul de șobolan care tocmai și-a scos botul dintr-un borcan cu dulceață de gutui nu vorbește destul despre Constantin Mavrocordat, chiar dacă blana de vidră de pe cap, smocul păros […]

Cu tătarii lui Adîl Ghirai pe urme, Grigore Ghica al II-lea fugea de-i scăpărau picioarele, iar paiele i se aprindeau pe miriște în urmă, lăsînd cronicarul să creadă că Vodă […]

În 1726, pe tronul Moldovei, unde șezuseră domni care abia puteau gînguri, a venit Grigore Ghica al II-lea, care vorbea greaca, latina, franceza, turca, germana și italiana. Era un om […]

În vremuri în care meritele erau strîns legate de înălțimea fizică și de forța pumnului, Antioh a fost mîndria tatălui său, Constantin Cantemir, care avea nevoie de două zile și […]

Greu de spus care dintre domnitorii Moldovei reușea să smulgă mai iute pielea de pe țăran. O departajare între jupuitori s-ar putea face abia la fotografie, dar e sigur că […]

După ce Mihai Racoviță a terminat cu ea, în 1726, Moldova arăta ca Gheorghe Doja: jupuită de domn, pîrjolită de unguri, tăiată bucățele de turci și trasă pe roată de […]

Mihai Racoviță, zis Bot de Șobolan, umbla acoperit cu o blană de jder, purta pe cap ișlic de nevăstuică și în picioare cizme din piele de lup. Întreaga faună carnivoră […]

În primăvara lui 1715, Războiul turco-venețian mîngîia plajele insulei Creta, iar Războiul turco-austriac plutea în aer pe desupra țărilor române. Această plutire se simțea în Valahia ca un nor întunecat. […]

Ștefan Cantacuzino era un om vesel și puțin idiot, căruia cruntele evenimente ale începutului de veac XVIII nu-i puteau alunga zîmbetul de pe buze. Chefliu, superficial și cheltuitor, se lăsa […]

Ca să-l slobozească din temniță, sibienii l-au cîntărit pe Nicolae Mavrocordat îmbrăcat în mătăhăloasa lui haină de jder, înarmat cu toate iataganele și pistoalele de protocol, împodobit cu lanțurile, colanele […]

Blîndul și cultivatul Nicolae Mavrocordat a fost mutat pe tronul Munteniei cînd urletele lui Ștefan Cantacuzino, predecesorul său la București, încă se puteau auzi, împletite cu galopul capugiului turc, trimis […]

Cînd a venit pe tronul Moldovei, Nicolae Mavrocordat nu vorbea românește. Vorbea greacă, turcă, persană, franceză, engleză, dar dacă-l înjura de mamă un răzeș răzbit de datorii, domnul zîmbea electoral […]

Eroii neamului românesc despre care știm că dormeau îmbrăcați în platoșă, despicau dușmanul cu tot cu cal, făceau cîmpiile să rodească doar arătîndu-se și împărțeau dreptatea mai corect ca regele […]

Fuga unui geniu ca Dimitrie Cantemir în Rusia a lăsat în urmă așteptări mari. După letopisețe, literatură filozofică și tratate de muzică orientală, moldovenii nu se mai puteau întoarce la […]

Petru cel Mare s-a retras de la Stănilești cu fastul unui suveran risipitor și dement. În palatele de pînză, montate din două în două poște pe drumul Moscovei, bucătarii și […]